Definiție

Sindromul metabolic descrie o combinație a 4 factori:

  • metabolism deranjat al glucidelor (rezistență la insulină);
  • hipertensiune arterială;
  • dislipidemie cu hipertrigliceridemie și colesterol HDL scăzut;
  • obezitate abdominală.

Pe lângă fumat, sindromul metabolic este considerat a fi factorul de risc principal pentru afecțiune a vaselor arteriale (în special boala cardiacă coronariană).

 

Patofiziologie

Sindromul metabolic se dezvoltă prin o dietă hipercalorică și o lipsă de exercițiu fizic. Ca reacție la surplusul de glucoză în sânge, pancreasul crește secreția de insulină (hiperinsulinemie). Nivelul ridicat de insulină pe o perioadă îndelungată duce cu timpul la o pierdere de eficacitate a hormonului, dezvoltându-se rezistența la insulină. Aceasta poate progresa în diabet de tip 2. Astfel, sindromul metabolic este considerat a fiind precursorul diabetului de tip 2 (pre-diabet),

În plus, adipocitele acumulate abdominal secretă diferite substanțe, printre care și TNF-α și IL-6 – acestea susțin rezistența la insulină.

 

Diagnoză

Sindromul metabolic poate fi diagnosticat în cazul în care cel puțin trei din următoarele cinci componente sunt prezente:

  • Obezitate abdominală (circumferința taliei la bărbați >94 cm și la femei >80 cm.
  • Trigliceride crescute >150mg/dl;
  • Fracția de HDL sub
    • 50 mg/dl la femei;
    • 40 mg/dl la bărbați;
  • Tensiune arterială peste 130/85 mmHg;
  • Glicemia pe nemâncate ≥ 110 mg/dl.

A fost articolul de ajutor?

Comments are closed.