1. Definiție

Sincopa, cunoscută de asemenea sub numele de leșin sau pierderea conștienței, este o pierdere scurtă, spontană și reversibilă a cunoștiinței în urma scăderii alimentării cu sânge a creierului.

 

2. Epidemiologie

Incidența sincopei este de aprox. 4-5/1000 persoane pe an. Este întâlnită mai des la femei și persoanele în vârstă. 

 

3. Clasificare după cauză

Sincopa poate fi clasificată în funcție de cauzele acestora:

3.1 Sincopă vasculară

Printre cauzele acestui tip de sincopă se numără:

  • Hipotonia ortostatică
  • Stenoze ale arterelor cerebrale
  • Sindromul de furt subclavicular
  • Arterita Takayasu
  • Anevrisme ale arterei carotide interne

3.2 Sincopă cardiacă

  • Aritmii cardiace (tahiaritmii, bradiaritmii, sindromul de sinus bolnav, sindromul WPW)
  • Sindromul pacemaker
  • Infarct cardiac
  • Cardiomiopatia hipertrofă, obstructivă
  • Mixom atrial

3.3 Sincopă vasovagală

Printre cauzele acestui tip de sincopă se numără:

  • Sincopă de sinus carotidian
  • Sincopă de micțiune 
  • Sincopă postprandială
  • Sincopă după înghițire
  • Sincope de presiune (la tuse, defecare)

Acest tip de sincopă este indusă prin o supraactivitate a sistemului parasimpatic sau o activitate redusă a sistemului simpatic. Acesta duc la vasodilatare și/sau bradicardie, care la rândul lor cauzează sincopa.

3.4 Sincope induse medicamentos

Printre medicamentele care pot induce sincope se numără:

  • Antiaritmice
  • Antihipertensive

3.5 Sincopă psihogenă

Acest tip de sincopă este indus prin emoții puternice. Acestea cauzează o hipotensiune iar aceasta la rândul ei sincopa.

 

4. Diagnostic diferențial

Trebuie diferențiate pierderea cunoștiinței în urma hipoperfuziei (sincopă) și pierderea cunoștiinței în urma altor cauze, precum:

 

5. Simptome

Înaintea apariției unei sincope, pot fi observate uneori diferite semne de avertizare (prodrom):

  • Tulburarea funcțiilor senzoriale (auzul și vederea)
  • Amețeală
  • Transpirație, frisoane, greață etc.

Sincopa este caracterizată prin pierderea temporară (secunde/puține minute) și reversibilă a conștienței. În această perioadă, mușchii vor fi relaxați.

În urma sincopei se pot observa confuzie, palpitații și uneori chiar incontinență. În cazul în care pacientul a căzut, trebuie verificate posibile leziuni cauzate de cădere.

 

6. Diagnostic

Metodele pentru a determina cauza sincopei sunt în general anamneza, controlul medical și un EKG. 

Metode de testare pot fi proba Schellong, testul de înclinare (tilt-test) sau masaj al sinusului carotidian.

Cauzele provocate de inimă au în general un istoric slab al prodomului.  

A fost articolul de ajutor?

Comments are closed.