Content

1. Definiție

Prin pneumonie se înțelege inflamearea zonei alveolare și/sau a țesutului pulmonar.

 

2. Clasificare

2.1 Pneumonie primară/secundară

Pneumonia primară apare la persoanele sănătoase.

Pneumonia secundară apare la persoanele predispuse (din cauza unei comorbidități). În pericol sunt în special pacienții care suferă de boli care slăbesc sistemul imunitar, precum:

  • Imunodeficiență congenitală
  • Imunodeficiență dobândită (de exemplu HIV)
  • Diabet zaharat
  • Boli respiratorii cronice (de ex. Astm, BPOC)
  • Boli cardiace (de ex. insuficiență cardiacă)
  • Cancer
  • Alcoolism
  • Pacienții ținuți în pat (perfuzia pulmonară diminuată)

 

2.2 După patologie

2.21 Pneumonie alveolară

În cadrul pneumoniei alveolare, inflamația are loc in alveole. Poate fi împărțită în două sub-forme:

Bronhopneumonie: cea mai des întâlnită formă de pneumonie. Infecția începe in bronhii, se întinde apoi în plămâni. Poate infecta unul sau mai mulți lobi pulmonari simultan. Cauza poate fii endobrobronșică, peribronhială sau hematogenă.

Pneumonie lobară: un lob întreg este afectat de inflamație. Această formă este împărțită în diferite etape. Spre deosebire de bronhopneumonie, fisurile interlobulare limiteaza teritorial inflamatia. După locația infecției, poate fi împărțită în:

  • Pneumonie de lob inferior
  • Pneumonie de lob mijlociu
  • Pneumonie de lob superior
2.22. Pneumonie interstițială

În cadrul pneumoniei intersițiale nu sunt afectate alveolele, ci interstițiul . Cauzele pot fi foarte diferite, printre altele infecții și substanțe nocive inhalate (de ex. fumul de țigară).

Pneumonia interstițială cauzată prin infecție apare ca urmare a fagocitării agenților patogeni de către macrofagii alveolari și deportarea lor in țesutul de susținere.
Poate fi impărțită în 2 forme:

  • Pneumonie interstițială acută 
  • Pneumonie interstițială cronică (pneumonie lipidică)

2.3 După origine

  • Pneumonie dobândită în comunitate
  • Pneumonie dobândită nosocomial : dobândită într-un centru medical

2.4 După simptome

  • Pneumonie tipică 
  • Pneumonie atipică 

 

3. Factori de risc

Factorii care favorizează apariția unei pneumonii sunt fumatul, vârsta sub 1 an sau peste 60 și prezența unei infecții virale ale căilor respiratorii.

De asemenea predispuși sunt pacienții cu o deficiență al sistemului imunitar, cum ar fi cei după o splenectomie, cei tratați cu imonsupresori sau cei ce suferă de boli cronice – în special pneumonie cu pneumocystis sau pneumonii fungice.

 

4. Agenți patogeni

Cunoașterea agenților patogeni este importantă pentru stabilirea tratamentului cu antibiotice.

4.1 Pneumonie dobândită în comunitate

  • Pneumococ (cauza cea mai frecventă la adulți tineri)
  • Haemophilius influenzae (rar de la introducerea vaccinării in țările dezvoltate)
  • Mycoplasma pneumoniae  și Chlamydia pneumoniae (cauza pneumoniei atipice, des întâlnite la copii si adolescenți)
  • Virusul Respirator Sincitial (cauză frecventă la copii)

4.2 Pneumonie dobândită nosocomial

În special:

  • Bacterii gram-negative (de ex. Pseudomonas aeruginosa  sau Enterobacteriaceae)
  • Stafilococi

Importantă este cunoașterea spectrului de agenți patogeni în clinica respectivă.

4.3 Pneumonie neonatală

  • E. coli
  • Streptococi Grup B (Streptococcus agalactiae)
  • Pneumococi etc

 

5. Clinică

Exudatul inflamator se acumulează în interiorul alveolelor si duce la reducerea funcției pulmonare, având ca rezultat dispneea (dificultate de respirare). Rata respiratorie crește, iar pacientul are febră și tuse. În cazul pneumoniei alveolare, tusea este productivă, pe când la o pneoumonie interstițială tusea este uscată.

La o auscultare a plămânilor se pot auzi raluri umede iar la percuție se simte o matitate. Fremitus si bronhofonia sunt intensificate.

Dacă pleura este și ea afectată de infecție, apar dureri puternice la inspirație. Postura tipică a pacientului este înclinat spre partea afectată și o respirație superficială, asociată cu o insuficiență respiratorie.

 

6. Diagnostică

Pentru diagnostică, pe lângă istoricul pacientului, examenul fizic și radiografia toracică, o serie de alte metode sunt disponibile.

Pentru izolarea si identificarea agentului patogen poate fi folosită expectorația, hemocultura, punctație a pleurei, secreția bronșică sau teste serologice de sânge și urină. În cazuri complicate poate fi folosită și o biopsie.

6.1. Pneumonie tipică/atipică

Pneumonie tipicăPneumonie atipică
Apariție bruscă cu o indispoziție severă și febră ridicată (acut)Apariție progresivă (subacut) cu febră ușoară
Tuse productivă cu expectorație purulentă (galben-verzui) Tuse uscată
Tahipnee și dispneeDificultate respiratorie insoțită de polipnee
Dureri toracice la inspirație cauzate de pleurităPleurită in cazuri rare
Leucocitoză; CRP și VSH crescureParametrii inflamatori modificați discret

6.2. Asigurarea diagnosticului corect

Este nevoie de 1 criteriu principal + 2 criterii secundare.

Criteriul principal: diagnostic pozitiv la radiografie

Criterii secundare:

  • Febră (≥38,5°C) sau hipotermie (≤36,5°C)
  • Leucocitoză (>10.000/µl) sau leucopenie (<4.000/µl)
  • Expectorație purulentă
  • Bronhofonie, fremitus
  • Detectarea unui agent patogen (hemocultura, lichid bronșic, etc.)

 

7. Terapie

  • Protecție fizică, odihnă la pat nu e obligatorie 
  • Aport ridicat de lichide 
  • În cazul unei hipoxii: oxigenare prin sondă nazală
  • Antipiretice pentru scaderea febrei
  • Medicamente antitusive (codeină)
  • Fizioterapie pentru a promova absorpția inflamației

Pentru terapia unei pneumonii cauzată de bacterii, sunt indicate antibiotice. Până la detectarea agentului patogen, trebuie început devreme cu un tratament cu spectru larg. În cazul lipsei de îmbunătățire a stării, tratamentul poate fi schimbat.

Pneumoniile virale nu pot fi tratate suficient cu virostatice. De aceea, terapia cuprinde, pe lângă măsurile generale, tratamentul simptomatic al inflamației.

Utilizarea antibioticelor în pneumonia virală este pentru tratamentul sau profilaxia unei suprainfecții bacteriane.

 

A fost articolul de ajutor?

Comments are closed.