Content

1. Definiție

Insuficiența renală este o scădere in funcție a rinichilor. In cadrul unei insuficiențe renale se ajunge la un dezechilibru hormonal și la creșterea concentrației din sânge a substanțelor eliminate renal obligatorii (creatinina, ureea, acidul uric, etc.).

 

2. Clasificare

2.1 După decurgere

In cadrul clinic, insuficiența renală este clasificată în:

  • Insuficiență renală (IR) acută (ICD10-Code N17)
  • Insuficiență renală (IR) cronică (ICD10-Code N18)

ICD10-Code N19 inseamnă insuficiență renală neclasificată.

2.2 După rata filtrării glomerulare

Folosind rata filtrarii glomerulare ca si criteriu, exista 5 grade de severitate:

StadiuRFGAfecțiunea renală
1> 89Funcție renală normală
260 - 89 Insuficiență renală ușoară
330 - 59 Insuficiență renală moderată
415 - 29 Insuficiență renală severă
5< 15 Insuficiență renală cronică terminală

 

2.3 Dupa valorile de retentie (parametrii ce reprezinta functia rinichilor)

2.31. Stadiul 1 – Functie limitata a rinichiului

Primul stadiu al insuficientei renale este caracterizat prin o functie limitata a rinichiului. Valorile creatininei sunt intre 1,2mg/dl – 2 mg/dl. In acest stadiu, un nivel ridicat al creatininei nu este observat la fiecare caz.
Din acest motiv, pentru descoperirea acestor „cazuri mascate“ este indicata stabilirea Clearance-ului, de exemplu Clearanceul creatininei.

2.32. Stadiul 2 – Retentie compensata

In stadiul 2 al insuficientei renale este vorba de o retentie compensata sau hiperazotemie. Valorile creatininei sunt intre 2-6 mg/dl. In stadiul retentiei compensate, substantele eliminate obligatoriu renal pot fi excretate in masura suficienta.

2.33. Stadiul 3 – Retentie decompensata

Stadiul 3 este cel al retentiei decompensate. Substantele eliminate renal nu pot fi excretate suficient – rezulta o preuremie. Valorile creatininei sunt intre 6-12 mg/dl. Stadiul retentiei decompensate poate fi regresat intr-o retentie compensata prin o alimentatie scazuta in proteine.

2.34. Stadiul 4 – Uremie

Stadiul 4 este insuficienta renala terminala cu indicatie de dializa sau transplant de rinichi. Valorile de retentie a creatininei sunt peste 12 mg/dl. Aspectul pacientului este format prin simptomele clinice ale uremiei.

 

3. Simptome si urmări

Insuficienta renala poate duce la un numar mare de simptome si sechele care pot fi – pe langa valorile din laborator – de ajutor in cadrul diagnosticii:

3.1 Simptome excretorice

3.11. Suprahidratare
3.12. Uremie
  • Pete de piele (culoare Café-au-lait)
  • Foetor uremic
  • Prurit
  • Polineuropatie perifierica cu parestezie și pareză
  • Encefalopatie uremică cu crampe, somnolență, comă
  • Pericardită uremică cu insuficiență cardiacă
  • Dureri de cap, amețeală, oboseală, depresie
  • Stări de greață, vomă
  • Trombocitopenie sau disfuncție trombocitară
3.13. Electroliți și pH
  • Potasiu, Fosfor↑
  • Calciu↓
  • Natriu↓/↑
  • pH↓ (acidoză metabolică)

3.2 Simptome incretorice (endocrine)

  • Anemie prin deficit de eritropietină (EPO)
  • Osteopatie renală cu dureri de oase (ℹ)
  • Dezechilibru hormonal

 

4. Diagnostică

  • Anamneză
  • Test de sânge
  • Hemoglobină↓, MCV neschimbat, EPO↓
  • Electroliți: Potasiu↑, Calciu↓, Fosfor↑
  • Parametrii de retenție↑
  • Gazometrie (monitorizarea pH-ului)
  • Vitamina D și PTH
  • Analiza urinei
  • Sedimente urinare
  • Recoltarea urinei de 24 ore (proteinurie)
  • Stabilirea RFG
  • Sonografie (mărimea rinichilor, grosimea parenchimului) (ℹ)
  • Biopsie renală

 

5. Terapie

Tratamentul insuficienței renale este orientat după gradul de insuficiență renală.

În cazul unei insuficiențe renale ușoare, obiectivul terapiei este de a opri progresia bolii și de a evita factorii de risc (hipertensiune arterială, hiperglicemie, hiperlipidemie, fumatul, etc.).

Această abordare este completată cu măsuri dietetice (dietă redusă de proteine, restricție de sare, aportul ridicat de lichide).

O insuficiență renală avansată care duce la retenția substanțelor eliminate renal creează necesitatea unei terapii de substituție renală (dializă peritoneală, hemofiltrare, hemodializă). Măsuri suplimentare sunt administrarea de eritropoietină și agenți de legare a fosfatului.

O alternativa de ultimă instanță este transplantul de rinichi.

 

6. Ajustarea dozei de medicație în cazul insuficienței renale

În cadrul unei insuficiențe renale, unele medicamente administrate sunt excretate mai lent. Prin deficitul de excreție al medicamentului, există pericolul de acumulare în organism, cea ce poate duce la creșterea reacțiilor adverse sau chiar deteriorarea organelor.

O ajustare a dozei deține de o importanță deosebită când:

  • Clearance-ul pacientului este < 50 ml/min
  • Valoarea Q0 al unui medicament este < 0.5

 

A fost articolul de ajutor?

Comments are closed.