Content

1. Definiție

Hipertensiunea arterială este definită de către WHO (ℹ) prin valori ridicate ale presiunii arteriale: presiunea arterială sistolică >140 mmHg și presiunea arterială diastolică >90 mmHg. 

O presiune arterială sistolică între 120-140 mmHg și diastolică între 80-90 mmHg sunt considerate la limită.

 

2. Epidemiologie

Prevalența hipertensiunii arteriale este ridicată în țările occidentale. Rezultatele studiilor privind prevalența diferă semnificativ. Ca aproximație, este considerat:

  • 20-30% între 45-54 de ani
  • 30-40% între 55-65 de ani
  • 40-50% între 65-74 de ani

 

3. Clasificare

Hipertensiunea arterială poate fi clasificată în funcție de cauza acesteia, în funcție de nivelul presiunii arteriale și în funcție de leziunile cauzate de aceasta: 

3.1 După cauză

Hipertensiune primară: aceasta apare fără cauze aparente, reprezentând aprox. 85% din cazurile de hipertensiune la adulți. La copii, proporția este inversă, 85% din cazuri fiind de hipertensiune secundară.

Hipertensiune secundară: aceasta apare în urma unei alte afecțiuni sau este declanșată de anumiți factori cunoscuți. Printre aceștia se numără:

  • Afecțiuni ale rinichilor (hipertonie renală)
  • Afecțiuni endocrinologice:
    • Hiperaldosteronism (sindromul Conn)
    • Acromegalie
    • Sindromul Cushing
    • Hipertiroidism
    • Hiperparatireoidism
    • Feocromocitom
  • Afecțiuni ale vaselor sanguine:
    • Coarctație de aortă
    • Vasculite
    • Colagenoze
    • Stenoza de arteră renală
    • Insuficiență aortică
  • Afecțiuni psihiatrice:
    • Atacuri de panică
    • Tulburără de anxietate generale
    • Fobie socială
  • Tumori
  • Obezitate
  • Medicamente (corticosteroizi, ciclosporină, etc.)
  • Droguri
  • Intoxicații (monoxid de carbon)

3.2 După nivelul presiunii arteriale

Hipertensiunea arterială este categorizată de către ESH (ℹ) în funcție de valorile presiunii arteriale:

  • Gradul 1: presiune arterială sistolică 140 – 159 mmHg / presiune arterială diastolică 90-99 mmHg
  • Gradul 2: presiune arterială sistolică 160 – 179 mmHg / presiune arterială diastolică 100-109 mmHg
  • Gradul 3: presiune arterială sistolică ≥180 mmHg / presiune arterială diastolică >110 mmHg 

3.3 După leziunile cauzate

Hipertensiunea arterială este categorizată de către WHO (ℹ) în funcție de leziunile cauzate de aceasta asupra organelor:

  • Gradul I: Hipertensiune fără afectarea organelor
  • Gradul II: Hipertensiune care afectează organele (de ex. retinopatie hipertensivă sau formarea plăcilor în vasele de sânge de dimensiuni mari)
  • Gradul III: Complicații cardiovasculare, precum angina pectorală, infarct miocardic, infarct cerebral etc.

3.4 După alte criterii

Hipertensiunea arterială poate fi de asemenea categorizată în funcție de alte criterii, precum: 

  • Forma acesteia:
    • Hipertensiune sistolică
    • Hipertensiune diastolică
    • Hipertensiune sistolică-diastolică 
  • Perioada de manifestare:
    • Hipertensiune stabilă (cronică)
    • Hipertensiune labilă (de stres)

 

4. Fiziopatologie

Hipertensiunea arterială este o afecțiune foarte complexă, aceasta fiind influențată de numeroși factori. Printre aceștia se numără viscozitatea sângelui, debitul cardiac, elasticitatea vasculară, diametrul vaselor de sânge și stimulușii hormonali ai vaselor de sânge.

În funcție de fiziopatologie, pot fi diferențiate diferite forme de hipertensiune arterială:

4.1 Debitul cardiac

Această formă este caracterizată de creșterea debitului cardiac al inimii prin cauze non-cardiace, precum hipertireoza. Hormonii tiroidieni duc la hiperexprimarea receptorilor beta ai inimii, crescând efectele catecolaminelor asupra ei.

4.2 Rezistența periferică 

Tensiunea arterială este crescută în urma unei vazoconstricții. Acest fenomen este observat de exemplu în cazul afecțiunilor renale care duc la supraactivarea sistemului renină-angiotensină-aldosteron.

4.3 Elasticitatea vasculară

Această formă de hipertensiune arterială apare în urma unei scăderi a elasticității în sistemul arterial. Prin urmare, sistemul vascular are o capacitate redusă de a stoca volumul sanguin, rezultând într-o amplitudine ridicată a presiunii sistolice. Poate apărea de exemplu în cadrul arterosclerozei. 

4.4. Volumul sanguin

Tensiunea arterială poate crește de asemenea în urma unui volum sanguin intravazal crescut. Această formă poate apărea de exemplu în cazul unei insuficiențe renale, unde este afectată eliminarea lichidelor.

 

5. Simptome

Hipertensiunea arterială este în general asimptomatică, fiind depistată de obicei în cursul examenelor medicale. Pacienții se plâng în general de dureri de cap, amețeli, oboseală sau epistaxă.

În cazul creșterii foarte mari a tensiunii arteriale, pot apărea:

  • Dispnee (cauzată de insuficiența cardiacă)
  • Angina pectorală
  • Palpitații
  • Grețuri
  • Afectări ale vederii
  • Transpirații

Această afecțiune se face deseori observată abia prin efectele sale asupra organelor. În cazul în care aceasta nu este tratată, se termină letal (silent death). 

 

6. Diagnostic

Diagnosticul de hipertensiune arterială este stabilit în prin măsurarea tensiunii. Pentru ca acesta să fie pozitiv, presiunea arterială trebuie să fie peste 140 / 90 la 3 măsurări diferite, în 3 zile diferite. Măsurările trebuie efectuate în repaus, după ce pacientul stă jos sau este întins pentru minim 3 minute. Brațele trebuie să fie la înălțimea inimii. 

De asemenea importantă este stabilirea cauzei hipertensiunii arteriale, precum și tratarea timpurie a posibilelor complicații. De ajutor pot fi:

  • Anamneza (medicamente, consumul de nicotină, alcool, cafea, droguri)
  • Oftalmoscopie (cercetarea unei eventuale retinopatii hipertensive)
  • Analiza urinei
  • Electroliții în ser
  • Clearence-ul creatininei
  • EKG
  • Ecocardiografie

 

7. Terapie 

Terapia cauzală a hipertensiunii arteriale are ca scop înlăturarea afecțiunilor de la baza acesteia. Cele mai importante metode de terapie implică modificarea stilului de viață. Printre acestea se numără:

  • Limitarea aportului de sare la 5-6g pe zi
  • Consum ridicat de fructe și legume
  • Limitarea consumului de alcool la bărbați la <30g iar la femei <20g
  • Activitate fizică de aprox 5 zile pe săptămână
  • Pierderea greutății, obiectivul fiind un BMI de <25 kg/m² 
  • Renunțarea la fumat

Terapia medicamentoasă diferă în funcție de forma de hipertensiune arterială:

  • Pacienți de vârstă mijlocie fără alte afecțiuni: beta blocante, inhibitori ECA, antagoniști AT1
  • Pacienți de vârste înaintate fără alte afecțiuni: diuretice tiazidice, derivați de dihidropiridină
  • Pacienți care suferă de insuficiență cardiacă: inhibitori ECA, diuretice, beta blocante
  • Pacienți care suferă de diabet zaharat cu proteinurie: inhibitori ECA și antagoniști AT1
  • Hipertonie izolat sistolică: diuretice sau blocante ale canalelor de calciu

A fost articolul de ajutor?

Comments are closed.