Content

1. Definiție

Ca termen general, emfizemul înseamnă nivelul crescut de aer/gaz prezent în țesut. În mod normal, termenul este folosit în contextul emfizemului pulmonar.

Emfizemul pulmonar este o afecțiune pulmonară progresivă care provoacă dificultăți de respirație ca urmare a hiper-inflației alveolelor și a distrugerii țesutului pulmonar distal de bronhiolele terminale.

 

2. Patofiziologie

Emfizemul pulmonar este cauzat de modificări inflamatorii a țesutului pulmonar prin diferite substanțe patologice (de ex. fum de țigară) sau proteaze endogene (de ex. la deficiență de alfa-1 antitripsină – DAAT). În cadrul inflamației sunt eliberate elastaze, distrugând fibrele elastice ale plămânilor.

De asemenea se creează o presiune exterioară crescută asupra bronhiolelor (de la inflamație), ducând la colapsul acestora în timpul expirației.

Astfel, aerul din alveole rămâne blocat („trapped air”). Inspirarea duce la o hiper-inflație a alveolelor, supraîntinzându-le și astfel distrugându-le, făcând schimbul de gaze imposibil. În urmă rămân alveole mărite, umplute cu gaz, numite bule emfizematoase.

În cadrul unui emfizem pulmonar grav, spatiul mort respirator poate ajunge la 2l.

 

3. Cauze

Cauza a peste 90% din cazurile de emfizem pulmonar este fumatul. Alte cauze pot fi:

  • Noxe din aer
  • Infecții virale ale plămânilor
  • Factori genetici (sensitivitate crescută a țesutului, deficiență de alfa-1 antitripsină)

 

4. Forme

Emfizemul pulmonar poate apărea acut (de ex. în cadrul unui atac de astm) sau cronic (de ex. ca urmare a fumatului).

 

5. Simptome

Simptomele tipice a unui emfizem pulmonar sunt:

  • Detresă respiratorie (ca urmare a reducerii zonei schimbului de gaze)
  • Cianoză (prin conținutul de oxigen redus al sângelui)
  • Circumferință crescută a pieptului
  • În cazurile avansate, apare stresul cardiac

 

6. Tratament

Emfizemul pulmonar nu poate fi vindecat. Rolul terapiei este de a opri progresia acestuia, fiind compusă din:

  • Evitarea noxelor
  • Gimnastică respiratorie
  • Corticosteroide
  • Agoniști beta-2
  • Anticolinergice
  • Mucolitice

În cazul deficienței de alfa-1 antitripsină, terapia constă în substituția acesteia.

A fost articolul de ajutor?

Comments are closed.