Content

 

1. Definiție

Diabetul zaharat este o tulburare metabolică datorată rezistenței la insulină sau deficitului de insulină. Este caracterizată printr-un nivel ridicat de zahăr în sânge, acest lucru fiind asociat cu un risc crescut semnificativ de complicații.

Faza preliminară a diabetului zaharat este numit prediabet (asociată cu sindromul metabolic).

 

2. Epidemiologie

Prevalența diabetului este în creștere (În special cea a diabetului de tip 2, și va continua probabil să crească. Motivul este creșterea greutății și lipsa de exercițiu în societățile bogate).

Există diferențe geografice pt. tipurile de diabet. în România prevalența diabetului este estimată la 11% (2014).

 

3. Patofiziologie

Prin menținerea unui nivel ridicat de zaharide în sânge, proteinele plasmei sanguine sunt implicate intr-o glicare non-enzimatică (Transpoziția Amadori). Ca urmare, acestea devin inactive sau se depun pe vasele de sânge.

Datorită concentrației ridicate de zahăr în țesuturile non-insulino-dependente, apar leziuni osmotice ale organelor (de ex. în lentila ochiului).

 

4. Clasificare

Pot fi distinse mai multe tipuri de diabet zaharat, împărțite de ADA (American Diabetes Association) în modul următor:

ClasăDescriere
1ADeficit de insulină, imunologic
1BDeficit de insulină, idiopatic
2Rezistență la insulină și insuficiența celulelor beta
3A Dereglare genetică a celulelor beta
3BRezistență la insulină genetica
3C Diabet pancreatogenic
3DDiabet endocrin secundar
3E Diabet prin substanțe chimice sau medicamente
4Diabet gestațional

 

4.1 Diabet de tip 1 (Clasa ADA 1)

4.11. Definiție

Diabetul zaharat de tip 1 se bazeaza pe o lipsă a insulinei ca urmare a distrugerii celulelor beta (producătoare de insulină) din insulele Langerhans ale pancreasului. Cea mai mare rată de incidență este la copiii între 11 și 13 ani. Prin urmare, diabetul de tip 1 a fost cunoscut anterior ca și diabet juvenil.

4.12. Mecanism patologic

Diabet de tip 1 este o boală autoimună. Cauza este interacțiunea între o predispoziție genetică, factori de mediu (de ex. anumite infecții virale) și o dereglare a sistemului imunitar. Astfel apar anumite celule albe (limfocite T), orientate în mod specific contra celulelor beta (creșterea glicemiei apare la distrugerea a peste 80% din celule). De asemenea, în cadrul diabetului de tip 1, sunt observați: Anticorpi contra celule beta, contra enzimei glutamat decarboxilază sau contra insulinei. Ca urmare a acestor defecțiuni imunologice apare un deficit absolut de insulină, fără de care glucoza poate fi transportată cu greu din sânge în celule.

4.13. Terapie

În prim-plan este coordonarea optimă între aportul de carbohidrați din alimente și administrarea insulinei.

  • Terapie convențională cu insulină
  • Terapie convențională intensivă cu insulină

Terapiile se bazează pe administrarea diferitor tipuri de insulină.

 

4.2 Diabet de tip 2 (Clasa ADA 2)

4.21 Definiție

Diabetul zaharat de tip 2 se bazează pe o combinație între răspunsul redus al celulelor la insulină și deteriorarea celulelor beta ale pancreasului. Prezența doar unuia dintre factori nu este îndeajuns pentru a provoca diabet – împreună au ca rezultat tulburarea homeostaziei glucozei.

În general, persoanele afectate de diabet de tip 2 au vârste peste 40 de ani, motiv pentru care acest tip de diabet era numit diabet cu debut adult. Ca factor declanșator e considerată o combinație între predispoziție genetică, alimentație bogată în grăsimi, obezitate și lipsa de mișcare.

4.22 Terapie

O normalizare a greutății (prin regim alimentar sau activitate fizică) poate preveni manifestarea diabetului de tip 2 sau cel puțin întârzierea ei. Medicamente folosite sunt:

  • Antidiabetice oral
  • Terapie convențională cu insulină
  • Terapie convențională intensivă cu insulină

Deja de la diagnosticarea diabetului de tip 2 este indicată inițierea tratamentului cu metformină.

 

4.3 Diabet gestațional

Diabetul gestațional este o toleranță afectată a glucozei aparută în timpul sarcinii. Producția de insulină este inhibată prin producția sporită a hormonilor steroizi în organism. Proporțional cu nivelul hormonilor din sânge, crește și nivelul glucozei. În general, această formă de diabet dispare după terminarea sarcinii. Cu toate acestea, riscul pentru dezvoltarea ulterioară a diabetului de tip 2 sau 1 este mult crescut.

 

5. Simptome

Diabetul zaharat poate fi prezent pentru o lungă perioadă de timp fără simptome. Abia la o creștere peste nivelul critic al zahărului din sânge boala se poate face notabilă din punct de vedere clinic. Simptomele sunt:

Simptome generale:

  • Oboseală
  • Apatie
  • Slăbiciune
  • Mâncărime
  • Slăbire
  • Sete, polidipsie

Rinichi:

Ochi:

Piele:

  • Dermatită
  • Probleme la vindecarea rănilor
  • Necrobioza lipoidică diabeticorum

Sistemul imunitar:

  • Sistem imunitar redus
  • Infecții ale tractului urinar

Sistem nervos:

  • Neuropatie diabetică, în special polineuropatie

Setea și poliuria apar după creșterea nivelului de zahăr peste 180mg/dl (pragul renal). Peste acest nivel, glucoza nu poate fi complet resorbită ducând la apariția glucozei în urină. Ca urmare a osmozei, debitul urinar este crescut semnificativ.

 

6. Diagnostică

  • Măsurarea nivelului de glucoză din sânge;
  • Măsurarea glucozei din urină;
  • Test de toleranță la glucoza orală (TTGO);
  • Măsurarea Peptidului-C;
  • Măsurarea nivelului HbA1c.
 Diabet zaharatPrediabet (risc crescut de diabet zaharat)Sănătos
Glucoză în mg/dl à jeun (pe nemâncate)≥126 (≥7,0 mmol/l)100-125 (5,6-6,9 mmol/l) = glicemie bazala modificata<100 (<5,6 mmol/l)
HbA1c în %≥6,55,7-6,4 <5,7
Valoarea testului TTGO (testul de toleranta la glucoza pe cale orala)≥200 (≥11,1 mmol/l) 140-199 (7,8-11,0 mmol/l) = intoleranță la glucoză <140 (<7,8 mmol/l)

 

7. Complicații

 

Complica

 

La un diabet existent în cursul multor ani apar complicații tipice – mai ales în cazul în care nivelul glucozei din sânge nu a fost controlat. Cea mai frecventă complicație este sindromul piciorului diabetic, altele sechele nedorite sunt nefropatia diabetică și retinopatia diabetică.

 

8. Prognoză

Pentru o prognoză bună este decisiv controlul glicemic, precum și tratamentul comorbităților (hipertensiune, hiperlipidemie).

Prognoza diabetului de tip 2 poate fi mult îmbunătățită prin normalizarea greutății, complianța pacientului fiind problema majoră.

Cauzele de deces sunt în general infarct miocardic și insuficiență renală.

A fost articolul de ajutor?

Comments are closed.