Content

1. Definiție

Acidoza tubulară renală distală este o afecțiune apărută în urma unui defect al secreției ionilor (H+) în sistemul tubular al glomerulilor renali, ce duce netratată la rahitism.

 

2. Etiologie

Acidoza tubulară renală distală este o afecțiune ereditară, moștenită pe cale autozomal-recesivă. Mutația poate apărea și spontan.

Afecțiunea apare în urma tulburării funcției ATPazei de protoni sau canalelor de anioni bazolaterale. Prin eliminarea diminuată a ionilor H+ se ajunge la demineralizarea osului, ce duce la rândul ei la o hipercalcurie și la o hiperfosfaturie.

În cazul unei eliminări reduse a citratului, există riscul apariției nefrocalcinozei, nefrolitiazei sau a unei insuficiențe renale cronice.

Pot fi observate și o hipercloremie cu hipokaliemie (ca urmare a reabsorbției crescute de sodiu în tubulul distal).

Reducerea concentrației de bicarbonat în plasmă duce la diminuarea volumului extracelular și astfel la un hiperaldosteronism secundar.

 

3. Simptome

Acidoza tubulară renală distală duce la rahitism. Precum menționat mai sus, există riscul apariției nefrocalcinozei, nefrolitiazei sau a unei insuficiențe renale cronice. În plus, poate fi observat hiperaldosteronismul secundar și poliuria.

 

4. Diagnostică

Pentru diagnosticarea afecțiunii sunt folosite testele de laborator. Se pot observa modificările electroliților enumerate mai sus.

Un alt criteriu de diagnosticare este imposibilitatea scăderii pH-ului urinei sub 6,2 în ciuda administrării de

 

5. Tratament

În cazul acidozei tubulare renale distale, este indicată administrarea repetată de doze mici de bicarbonat.

 

A fost articolul de ajutor?

Comments are closed.